atinge sigiliul
Ana,
O să te iubesc mereu
zile împreună
din 1 iunie 2024 …și le numărăm în continuare, pe toate
O cafenea aglomerată, un singur loc liber, și eu care am întrebat cel mai neinspirat lucru posibil: „e liber?". Tu ai râs. Eu am uitat ce voiam să comand.
Restul e istoria pe care o citești acum.
Am zis „hai să ne plimbăm puțin" și ne-am oprit abia când a apus soarele, undeva la marginea orașului, printre lanuri.
De atunci, apusurile sunt ale noastre.
Nu a fost nimic spectaculos. Un picnic, sandvișuri ușor turtite, tu care mi-ai păstrat ultima felie de pepene fără să spui nimic.
Atunci am știut. La pepene. Cine ar fi zis.
Ai alergat în apă îmbrăcată, pentru că „oricum se usucă". Eu am rămas cu telefoanele și cu certitudinea că vreau să văd toate mările lumii doar așa: cu tine alergând înainte.
glisează
Locul de la geam. Tu: cappuccino. Eu: emoții.
4 ore, 11 kilometri, zero chef să se termine.
Felia de pepene care a decis tot.
Bradul strâmb. Perfect strâmb.
Tu, în apă, îmbrăcată. Eu, îndrăgostit, complet.
Și abia începem.
Râzi la glumele mele înainte de poantă, ca să nu mă simt prost când nu e poantă.
Îmi ții locul cald când mă ridic. Mereu. Fără excepție.
Știi exact când am nevoie de tăcere și când de muzică dată tare.
Ai grijă de toată lumea din jur și crezi că nu observă nimeni. Eu observ.
Faci cel mai bun ceai din lume și refuzi să spui secretul.
Cu tine, statul degeaba e planul perfect.
Îmi corectezi greșelile de scris cu un singur „interesant…".
Ții minte ce am spus acum opt luni, cuvânt cu cuvânt, și o folosești elegant împotriva mea.
Dansezi în bucătărie ca și cum nu te vede nimeni. Te văd. E preferatul meu moment.
Pentru că da. Pur și simplu. Și pentru încă o mie de motive care nu încap aici.
trage piesele la locul lor — se prind singure când nimeresc
Oriunde am ajunge, cu tine e acasă.
Te iubesc, Ana.
făcut cu drag, doar pentru tine— Mihai